Industriile energo-intensive (EII) reprezintă coloana vertebrală a lanțurilor valorice critice și strategice care susțin economia și societatea Uniunii Europene, inclusiv în sectoarele transporturilor, construcțiilor, producției de energie, bateriilor, semiconductorilor și apărării. Aceste industrii sunt indispensabile pentru tranziția energetică și digitală, pentru decarbonizarea industriei, pentru soluționarea crizei locuințelor și pentru protejarea autonomiei strategice a UE. În Uniunea Europeană, EII generează o cifră de afaceri de peste 1,5 trilioane de euro și asigură aproximativ 6,6 milioane de locuri de muncă directe.

Accesul competitiv și previzibil la energie electrică curată este o condiție esențială pentru asigurarea viitorului industriilor europene energo-intensive. Cadrul privind ajutoarele de stat aferent Pactului pentru o Industrie Curată (Clean Industrial Deal State Aid Framework) stabilește în acest sens un indicator-cheie de performanță (KPI) de 50 €/MWh. În condițiile actuale ale pieței globale, acest prag de 50 €/MWh ar trebui să reprezinte costul total maxim al energiei electrice pentru industrie, nu doar prețul energiei pe piața angro.

Cu toate acestea, baza industrială a UE se confruntă cu o criză existențială din cauza prețurilor încă ridicate ale energiei electrice și a costurilor de sistem în creștere. Mai multe state europene (precum Germania, Irlanda, Polonia etc.) înregistrează deja majorări semnificative ale tarifelor de rețea. Se estimează că această tendință ascendentă se va accentua pe întreg continentul pe măsură ce Europa accelerează tranziția către o economie decarbonizată, proces care necesită investiții de aproape 1,2 trilioane de euro în modernizarea și extinderea rețelelor electrice până în anul 2050[1]. Costurile tot mai ridicate ale rețelei – o componentă în creștere a facturii de energie electrică pentru industrie – devin o povară structurală pentru industriile europene energo-intensive, afectând direct competitivitatea lor globală și contribuind la menținerea costurilor energiei electrice pentru industrie în Europa la niveluri semnificativ mai ridicate decât în piețele vecine și concurente.

În plus, industriile energo-intensive trebuie să își optimizeze procesele pentru a atinge eficiența energetică maximă, ceea ce le limitează adesea capacitatea tehnică și comercială de a oferi flexibilitate rețelei. Adoptarea unor noi metodologii de tarifare dinamică nu ar trebui să penalizeze industriile cu consum de bază (baseload) pentru consumul lor în perioadele de vârf, deoarece acestea asigură stabilitate sistemului și au un grad de utilizare a activelor rețelei considerabil mai ridicat decât alte categorii de consumatori, contribuind astfel la eficiența rețelei și reducând necesitatea unor investiții suplimentare. Închiderea unor astfel de consumuri industriale stabile ar conduce la creșterea limitării producției din surse regenerabile (de exemplu, pierderea unui consum industrial de bază de 500 MW în perioadele cu producție ridicată din surse regenerabile de energie electrică ar putea genera aproximativ 130 GWh suplimentari de energie restricționată[2]) și ar conduce la majorarea tarifelor de rețea pentru ceilalți consumatori.

Deși o rețea electrică europeană optimizată și modernizată este esențială pentru furnizarea de energie electrică curată, politicile publice trebuie să garanteze că majorarea costurilor generate de modernizarea rețelelor nu se traduce prin creșterea tarifelor de rețea pentru industriile noastre, agravând astfel povara costurilor energetice și afectând capacitatea acesteia de a concura pe piețele globale. Deși diverse opțiuni eficiente pot contribui la reducerea impactului costurilor mai mari ale rețelei pentru consumatorii industriali, un cadru UE armonizat pentru tarifele de rețea este esențial pentru păstrarea integrității pieței unice prin eliminarea disparităților tarifare tot mai mari dintre statele membre.

Prin urmare, solicităm factorilor de decizie europeni să introducă un plafon al tarifelor de rețea pentru industriile energo-intensive, similar plafonului aplicabil producătorilor de energie electrică, prevăzut în Anexă, Partea B[3] a Regulamentului Comisiei nr. 838/2010. În conformitate cu dispozițiile aplicabile în prezent producătorilor de energie, tarifele medii de rețea din fiecare stat membru ar trebui să se încadreze într-un anumit interval, de exemplu între 0 și 1,2 EUR/MWh.

Întrucât legislația UE recunoaște deja faptul că variațiile semnificative ale tarifelor de rețea pentru producătorii de energie afectează și fragmentează piața internă, aceeași logică trebuie aplicată și consumatorilor industriali energo-intensivi. Implementarea unui astfel de plafon ar contribui la menținerea unor condiții concurențiale echitabile pe piața internă și ar oferi industriilor energo-intensive  predictibilitatea și certitudinea costurilor necesare pentru susținerea deciziilor investiționale și continuarea procesului de decarbonizare. Plafonul poate fi implementat fără a compromite stabilitatea financiară a operatorilor[4] de rețea și le poate oferi acestora certitudine privind veniturile, reducând expunerea la decizii bruște de reducere a tarifelor.

Dar, mai important, investițiile de 1,2 trilioane de euro ale UE în rețeaua electrică vor necesita o strategie financiară care să depășească redresarea bazată pe tarife și să se bazeze pe o combinație de instrumente financiare private și fonduri UE. În acest sens, Strategia de investiții în energie curată și propunerea Comisiei de a majora bugetul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) de peste cinci ori în următoarea perioadă a CFM reprezintă pași în direcția corectă.

Suntem convinși că această soluție va contribui la restabilirea competitivității industriei europene și ne menținem disponibilitatea de a discuta detaliile cu toți factorii de decizie implicați, pentru a asigura implementarea sa rapidă.

[1] European Commission, Proposal for a Regulation of the European Parliament and of the Council on guidelines for trans-European energy infrastructure, amending Regulations (EU) 2019/942, (EU) 2019/943 and (EU) 2024/1789, COM(2025) 1006 final, Brussels, 10 December 2025, 2025/0399(COD);

[2] Compass Lexecon/Metlen Energy&Metals, Industrial power consumption in Europe: opportunities for the power system, December 2025

[3] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32010R0838

[4]  In Norway, with the industrial consumption held constant at 2025 levels, a cap of €1.2/MWh would result in transmission costs covered by industry of €48 million, only a 3.4% decrease from the €49.7 million recorded in 2025 (estimates based on Statnett data).